LIMBAJUL TRUPULUI 

Limbajul trupului este o formă de comunicare non-verbală mentală şi fizică a omului, constând din poziţia corpului, gesturi, expresia facială şi mişcarea ochilor. Trimiterea şi interpretarea acestor semnale se face aproape în întregime în subconştient.

James Borg spunea comunicarea umană constă din 93 la sută în comunicare non-verbală, în timp ce doar 7% din comunicare este formată din cuvinte; Cu toate acestea, Albert Mehrabian, cercetătorul a cărui lucrare este 1960 sursa acestor statistici, a declarat că aceasta este o neînţelegere a constatărilor. 

Alţii afirmă că "Cercetările au sugerat că între 60 şi 70 la sută din toate semne sunt derivate din comportamentul non-verbal" (Engleberg) 

Limbajul corpului poate oferi indicii cu privire la atitudinea sau starea de spirit a unei persoane. De exemplu, acesta poate indica agresiunea, atentie, relaxare, plictiseala, sau intoxicatie.

Expresia fizică

Expresiile fizice cum ar fi legănarea mâinii în semn de salut, arătarea cu degetul, atingerea aplecarea sunt exemple de forme de comunicare nonverbală. Oamenii muta corpurile lor în timpul comunicării, deoarece, aşa cum au arătat cercetările, acesta ajută la uşurarea efortului mental atunci când comunicarea este dificilă. Utilizarea expresiilor fizice dezvăluie multe lucruri despre persoană. De exemplu, gesturile pot evidenţia un punct de vedere sau un mesaj, postura poate dezvălui interesul sau, dimpotrivă, plictiseala, iar atingerea poate transmite încurajare sau prudenţă.

Contactul vizual

Contactul vizual consecvent poate indica faptul că o persoană se gândeşte pozitiv din ceea ce spune vorbitorul. Aceasta poate însemna, de asemenea, faptul că cealaltă persoană nu are suficientă încredere în ceea ce spune vorbitorul pentru a îşi „lua ochii” de la acesta. Lipsa de contact vizual poate indica negativitate. Pe de altă parte, persoanele cu tulburări de anxietate sunt adesea în imposibilitatea de a avea contact vizual, fără disconfort. Contactul vizual poate fi, de asemenea, un gest secundar şi înşelător, deoarece normele culturale legate de acesta variază foarte mult. Dacă o persoană se uită la tine, dar face gestul de încrucişare a braţelor de-a lungul pieptului, contactul vizual ar putea fi un indicator că există ceva care deranjează persoana, şi că el vrea să vorbească despre aceasta. Sau, dacă o persoană este neliniştită sau neatentă, chiar şi în timp ce se uită la tine direct, s-ar putea indica faptul că atenţia este în altă parte.

De asemenea, există trei zone standard care poziţionează o persoană în funcţie de stările contactului vizual:

• Dacă persoana priveşte de la un ochi la altul, apoi la frunte, aceasta indică de o poziţie de autoritate.
• În cazul în care priveşte de la un ochi la altul, apoi la nas, aceasta semnalează faptul că nu se angajează în ceea ce ei consideră a fi o "conversaţie la un nivel superior" cu niciuna dintre părţi.
• Ultimul caz este de la un ochi la altul şi apoi în jos pentru a buzelor. Aceasta este o indicaţie puternică a sentimentelor romantice.

Neîncrederea în interlocutor este adesea indicată de evitarea privirii, sau prin atingerea cu privirea a urechilor sau a bărbiei. Atunci când o persoană nu este convinsă de ceea ce spune cineva este, atenţia sa este invariabilă, iar ochii privesc la o distanţă mai mare.

Plictiseala este indicată de înclinarea capului într-o parte, sau de ochii care privesc direct la vorbitor, dar devine uşor nefocalizat. Un cap înclinat poate indica, de asemenea, un gât inflamat, încredere sau un sentiment de siguranţă (o parte a gâtului devine descoperită, deci vulnerabilă). Este practic imposibil să se încline capul în faţa cuiva în nu avem încredere sau ne sperie, sau are tulburări de vedere. Deasemeni, ochii neconcentraţi pot indica probleme oculare ale ascultătorului.

Interesul poate fi indicat prin contactul vizual prelungit, dar şi printr-o poziţie a ascultătorului de a sta în picioare şi de a asculta în mod corespunzător.

Minciuna sau omisiunea de informaţii pot fi indicate prin atingerea feţei în timpul conversaţiei. Deasemeni, şi clipitul în exces este un indicator bine-cunoscut al minţirii.

O expresie facială aspră sau inexpresivă indică adesea ostilitate.

Interpretarea gesturilor şi expresiilor faciale (sau lipsei acestora), în contextul limbajul corpului, poate duce la neînţelegeri şi interpretări greşite (mai ales în cazul în care limbajul corpului este însoţit de limbajul vorbit). Deasemenea, oamenii din diferite culturi pot interpreta limbajul corpului în moduri diferite.

Alte semnale ale limbajului corpului

Unul dintre cele mai de bază şi puternice semnale ale limbajului corpului este atunci când o persoană îşi încrucişează braţele peste piept. Acest lucru poate indica intenţia subconştientă de a pune o barieră între acea persoană şi pe alţi oameni. Cu toate acestea, încrucişarea braţelor mai poate însemna şi faptul că braţele persoanei sunt reci, ceea ce ar putea fi întărit prin frecarea sau strângerea braţelor. Atunci când atmosfera generală este amiabilă, aceasta mai poate însemna că o persoană se gândeşte profund la ceea ce se discută, dar într-o situaţie tensionată, aceasta poate însemna că o persoană îşi exprimă opoziţia. Acest lucru este cu atât mai mult în cazul în care persoana este la o distanţă mai mare de vorbitor.